Casa Gheorghe Tătărescu din București: O cronică a memoriei politice și arhitecturale prin EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, pe Strada Polonă, nr. 19, o vilă ce pare modestă ca scară, dar profundă ca semnificație, păstrează tăcută povestea unei epoci zbuciumate. Casa Gheorghe Tătărescu nu este doar o construcție cu pereți și ferestre, ci un martor al ambiguităților politice, al codurilor estetice ale elitei și al rupturii unei istorii cu multiple fațete. Fiecare element – de la proporțiile sale rafinate până la șemineul sculptat de Milița Pătrașcu – vorbește despre o lume în care puterea și discreția se întrepătrund, iar memoria politică se înscrie în detaliile arhitecturale. Astăzi, această vilă își așază cu demnitate amprenta în prezent sub numele de EkoGroup Vila, un spațiu care îmbrățișează trecutul fără a-l idealiza și care cultiva o continuitate responsabilă a unui patrimoniu impregnat cu istorie.
Casa Gheorghe Tătărescu în București: între biografia unui lider și arhitectura vitală a memoriei
Gheorghe Tătărescu, enigmaticul premier al României în anii ’30 și începutul războiului mondial, găsea în această vilă mai mult decât un adăpost – un spațiu de echilibru între rigorile vieții publice și intimitatea căminului familiei sale. Casa Tătărescu, cu dimensiuni moderate și un desen arhitectural discret, reflecta această filozofie a puterii exercitate cu reținere. De la biroul premierului amplasat distinct, la formele mediteraneene subtile împletite cu accente neoromânești, această vilă a devenit un nod unde se întâlneau elitele interbelice, unde istoria și cultura României traversau dialoguri tăcute. Astăzi, sub semnul EkoGroup Vila, această locuință a fost recuperată cu atenție, devenind un reper cultural ce nu șterge urmele trecutului, ci le onorează în circuitul contemporan.
Gheorghe Tătărescu: omul și epoca unei biografii politice complexe
Născut în 1886, Gheorghe Tătărescu se remarcă ca o figură politică esențială a României interbelice, departe de orice idealizare. Jurist format la Paris, unde și-a tonifiat concepțiile privind votul universal și funcționarea parlamentului, Tătărescu a construit o carieră marcată de pragmatism și ambiguități. Rolul său la Ministerul de Interne și în gestionarea unor momente sensibile, precum revolta de la Tatarbunar, îl poziționează în mijlocul tensiunilor geopolitice și sociale ale vremii. În parteneriatul său tensionat cu Carol al II-lea și în dubla sa guvernare – între 1934–1937 și 1939–1940 – se reflectă frământările unei democrații fragile, expandarea autoritarismului și încercările de adaptare la un context internațional tot mai instabil.
După 1944, când încearcă o readaptare politică și o alianță cu Uniunea Sovietică, cariera sa întâmpină o prăbușire accelerată, simbolizată nu doar de demiterea politică, ci și de stigmatizarea sa în regimul comunist. Casa care îi poartă numele este, astfel, un spațiu transfigurat de aceste confluențe istorice și politice.
Casa Tătărescu – o prelungire vitală a puterii discrete și a vieții familiale
Departe de orgoliile monumentale ale unor contemporani, vila familiei Tătărescu impresionează prin scara relativ modestă și prin unitaritatea proporțiilor, o lecție tacită despre sensul puterii publice. Biroul prim-ministrului, amplasat la entre-sol, accesibil printr-un portal lateral cu accente moldovenești, sugerează o etică a funcției – un spațiu de lucru discret ce nu își revendică supremația asupra vieții private. În această alegere arhitecturală subtilă, casa devine un discurs reținut despre raportul între autoritate și restricție.
Viața de familie ordonată și respectul pentru spațiul intim sunt reflectate în organizarea etajului, unde fiecare membru al familiei își găsește camera într-un echilibru aerisit și eficient. Grădina, ascunsă de tumultul străzii Polonă, oferă o oază de liniște, inspirată de ambientul mediteranean și de grădinile Balcicului, un refugiu al elitei culturale epocii.
Un dialog arhitectural între mediteraneean și neoromânesc: personalitățile din spatele proiectului
Casa Tătărescu este în același timp o operă de rafinament arhitectural și un palimpsest în care se intersectează contribuțiile a trei personalități marcante. Proiectul inițial al arhitectului Alexandru Zaharia deschide un drum ce este ulterior rafinat și reinterpretat de asociatul său, Ioan Giurgea. Împreună, aceștia oferă Bucureștiului interbelic o expresie originală, realizată cu măiestrie între stilul mediteranean și elemente neoromânești subtile, fără a cădea în excese sau pastişe.
Detaliile – portaluri cu accente moldovenești, coloane filiforme tratate diferit, o prezență echilibrată a luminilor și umbrelor – comunică o valoare estetică ce transcende epoca, oferindu-i casei o aură de contemporaneitate atemporală. Nu în ultimul rând, șemineul realizat de sculptorița Milița Pătrașcu, elevă a lui Brâncuși și confidentă a soției prim-ministrului, este o declarație artistică ce înscrie vila într-un registru cultural profund. Această lucrare, încadrată de o absidă neoromânească, este un simbol al dialogului între modernism și tradiție, un ecou vizual și tactil al epocii.
Arethia Tătărescu: arhitectă invizibilă a unei culturi familiale rafinate
Alături de Gheorghe Tătărescu, Arethia – cunoscută ca „Doamna Gorjului” – joacă un rol esențial, deși discret, în conturarea dimensiunii culturale a casei. Implicarea ei în proiect, consemnată chiar în dosarele de autorizare, exprimă un control atent și o grijă pentru coerenta estetică și funcțională a locuinței. Dedicată promovării artei și meșteșugurilor tradiționale oltenești, Arethia asigură legătura strânsă cu sculptori ca Milița Pătrașcu, precum și cu marile proiecte culturale ale perioadei, exemplificate de ansamblul brâncușian de la Târgu Jiu.
Rolul ei nu se limitează la a fi „gazda” casei, ci reprezintă o punte între viața intelectuală, artistică și dimensiunea socială a locuinței, imprimând o notă de sobrietate și echilibru fin, în concordanță cu idealurile elitei interbelice.
Ruptura comunistă: degradarea simbolică și pierderea sensului
După căderea guvernului din 1947 și marginalizarea lui Gheorghe Tătărescu, casa intră într-o altă logică – cea a naționalizării și a rescrierii memoriei. Spațiul proiectat ca un sanctuar al relației respectuoase între putere și cultură devine o victimă a unei epoci care neagă trecutul, îl comprimă și îl dezbină. Practic, vila este privatizată de contextul său istoric: supusă unor modificări administrative dictate de nevoie, ea își pierde gradual calitatea materială și simbolică.
În această perioadă, materiale originale precum feroneria din alamă sau parchetul din stejar devin expuse uzurii și intervențiilor neadecvate, iar grădina se simplifică, pierzând acea expresivitate mediteraneană care o făcuse un refugiu. Tranziția violentă a spațiului reflectă prăbușirea însăși a personajului și statutului său, iar casa ajunge martor mut al unei istorii refuzate.
După 1989: perioadă de incertitudini, conflicte și restaurări
Odată cu schimbarea regimului, Casa Tătărescu reintră în atenția publică, dar parcursul ei postcomunist este marcat de controverse. Proprietatea sa trece în mâinile unor personaje cu influență – printre care și Dinu Patriciu –, ale căror intervenții interioare pun la încercare integritatea arhitecturală și valorile estetice originale. Utilizarea temporară ca restaurant de lux, cu o funcțiune percepută ca străină spiritului casei, generează critici pertinente din partea specialiștilor și publicului avizat.
Cu toate acestea, reacția critică inițială reaprinde dezbaterea asupra valorii autentice a clădirii și a complexității istoriei sale. Procesul de restaurare inițiat ulterior de o firmă cu capital străin își propune să readucă vila aproape de viziunea arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, respectând proporțiile, materialele și detaliile care exprimă identitatea sa originală.
EkoGroup Vila astăzi: un spațiu cultural cu acces controlat, între memorie și contemporaneitate
În actualitate, casa se conturează ca un spațiu cultural dinamic, apostrofând un model de recuperare atentă și responsabilă. Sub denumirea de EkoGroup Vila, fostul domiciliu al lui Gheorghe Tătărescu păstrează amprenta unui trecut ce nu se dorește estompat, ci interpretat în cheia unei continuități conștiente. Regimul de acces bazat pe bilete, disponibil prin platforma iabilet.ro, este o garanție a unui contact controlat și profund între vizitator și spațiu.
Astfel, locul devine un vector al reflecției asupra memoriei, al conștientizării unui trecut complex și al dialogului între arhitectură, politică și cultură, invitând la o experiență în care „cine a fost Gheorghe Tătărescu” se decupează din spațiul însuși care i-a fost casă, birou și sanctuar.
Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu
- Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost politician român, de două ori prim-ministru al României, un actor esențial al scenei politice interbelice și postbelice, cu o biografie complexă marcată de modernizare, compromisuri și căutarea unui echilibru între democrație și autoritarism. - Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
Nu; prim-ministrul Gheorghe Tătărescu nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), personalitate distinctă a secolului al XIX-lea, reprezentant al academismului în artă. - Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
Casa combină influențe mediteraneene cu detalii neoromânești, într-un armonios echilibru semnat de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, completat de elemente artistice ale Miliței Pătrașcu, elevă a lui Brâncuși. - Care a fost rolul Arethiei Tătărescu în conturarea casei?
Arethia a fost forța culturală ce a vegheat asupra coerenței estetice și funcționale a proiectului și care, prin legătura cu artiști și meșteșugari, a integrat casa într-un context cultural larg și coerent. - Care este funcția actuală a clădirii?
Actualmente, imobilul este cunoscut drept EkoGroup Vila, un spațiu cultural restaurat ce funcționează cu acces controlat, dedicat păstrării și punerii în valoare a memoriei interbelice și a istoriei. Vizitele sunt realizate pe bază de bilet disponibil online.
Casa Gheorghe Tătărescu, cu toate straturile sale simbolice și arhitecturale, reprezintă o invitație la reflecție asupra modului în care spațiile istorice poartă și transmit povestea celor care le-au locuit. Într-o lume dominată uneori de spectaculos, această vilă se menține ca un testament al echilibrului, al discreției și al unei reprezentări a puterii în care arhitectura devine limbaj al responsabilității și al continuității. Pentru cei interesați să traverseze ecouri de secol XX românesc, relațiile intime dintre politică, familie, artă și spațiu devin aici accesibile, nu prin mitizare, ci printr-o deschidere calmă și edificatoare.
Vă invităm să pătrundeți în universul Casei Tătărescu și să descoperiți povestea sa fascinantă, într-un cadru ce întregește, fără a altera, imaginea unui om și a unui timp.
Pentru programare și detalii despre acces, contactează echipa EkoGroup Vila.
EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată
📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]
Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.
Noutati












