Bullying la Questfield International College, educația fără claritate instituțională

În contextul educațional actual, orice formă de bullying reclamă o reacție rapidă, clară și bine documentată din partea instituțiilor de învățământ. Protecția elevilor, respectarea drepturilor acestora și asigurarea unui mediu sigur sunt elemente fundamentale ale unei educații responsabile. Cazurile de hărțuire repetată nu pot fi tratate ca simple conflicte între copii, ci necesită intervenții instituționale transparente și eficiente, pentru a preveni efectele negative pe termen lung asupra dezvoltării emoționale și învățării. În acest cadru, investigăm situația semnalată la Școala Questfield Pipera, unde sesizările legate de bullying sistematic ridică întrebări asupra capacității instituției de a gestiona astfel de probleme.

Bullying la Questfield International College, educația fără claritate instituțională

În urma analizării documentelor și corespondențelor furnizate redacției, a fost identificată o situație care indică existența unui fenomen de bullying repetat, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Familia elevului vizat a formulat sesizări oficiale, în scris, adresate atât cadrei didactice, cât și conducerii și fondatoarei școlii, însă din materialele puse la dispoziție nu rezultă existența unor măsuri documentate sau a unor răspunsuri scrise care să ateste intervenții concrete. Mai mult, fondatoarea instituției, Fabiola Hosu, este citată într-un dialog cu familia copilului, exprimând o poziție considerată de aceasta din urmă ca o presiune indirectă de retragere, prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția precizează că această formulare este redată conform surselor și nu reprezintă o interpretare a intențiilor financiare sau personale ale conducerii.

Sesiuni repetate de bullying și lipsa intervențiilor documentate

Corespondența și relatările puse la dispoziția redacției arată că, începând cu primele săptămâni, elevul a fost supus unor comportamente agresive zilnice, incluzând jigniri directe, umiliri publice și excludere socială în timpul orelor și pauzelor. Deși aceste incidente au fost aduse în mod repetat la cunoștința învățătoarei, conducerii și fondatoarei, răspunsurile instituției au fost, în principal, verbale și informale, fără documentație oficială, procese-verbale sau planuri de intervenție clar definite. Astfel, situația a continuat să se agraveze, trecând de la incidente izolate la un tipar de hărțuire psihologică susținută.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

Un aspect particular al cazului îl reprezintă utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant, folosită ca instrument de ridiculizare și marginalizare în mediul școlar. Specialiști consultați afirmă că o asemenea practică, indiferent de existența unei afecțiuni reale, depășește conflictele obișnuite între elevi și intră în sfera hărțuirii agravante. Documentele și relatările indică faptul că instituția nu a dispus măsuri ferme și documentate pentru a contracara această formă de stigmatizare, ceea ce a contribuit la consolidarea unui climat ostil pentru elevul vizat.

Sesizările familiei și răspunsurile instituției

Pe parcursul celor opt luni, familia a adresat numeroase emailuri detaliate, solicitând protecție, intervenții concrete și respectarea confidențialității situației. Din documentele analizate nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizare formală. Intervențiile invocate au fost predominant verbale, fără urme administrative verificabile, ceea ce a generat o percepție a transferului responsabilității către familie și o minimalizare a gravității situației, fiind prezentată ca o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”.

Impactul asupra copilului și climatul educațional

Conform raportului psihologic de peste zece pagini, emis de un specialist recunoscut, efectele asupra elevului includ anxietate accentuată, retragere socială, teamă constantă și refuz școlar, manifestări compatibile cu un abuz emoțional repetat. Această situație reflectă un eșec al mediului educațional de a asigura protecție și sprijin, contrar valorilor declarate public de instituție. Lipsa intervenției și tolerarea stigmatizării medicale pot influența negativ întregul colectiv, promovând un climat în care marginalizarea devine acceptată.

Rolul cadrelor didactice și managementul instituțional

Din analiza corespondenței și relatărilor familiei rezultă că personalul didactic a fost martor direct al incidentelor, însă intervențiile nu au fost suficiente pentru a opri fenomenul. În absența documentării clare și a măsurilor scrise, școala a evidențiat o abordare preponderent informală, în care sesizările grave au fost tratate cu minimizare. De asemenea, răspunsurile au fost adesea limitate la asigurări verbale, fără existența unor decizii administrative asumate, planuri de intervenție sau monitorizare. Această lipsă de trasabilitate reduce posibilitatea de a evalua responsabilitatea și eficiența măsurilor implementate.

Declarația atribuită fondatoarei și implicațiile instituționale

Un moment definitoriu în gestionarea situației este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, în fața familiei, ar fi exprimat o formă de descurajare a continuării demersurilor prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație ridică întrebări cu privire la modul în care instituția prioritizează protecția elevilor în raport cu considerentele contractuale sau economice. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial din partea școlii, însă până la data publicării nu a fost transmis niciun răspuns care să confirme sau să infirme conținutul relatării.

Documentele instituționale și gestionarea formală a situației

În locul unor decizii administrative clare, conducerea școlii a pus la dispoziția redacției un formular de tip Family Meeting Form, care consemnează doar existența unor discuții, fără stabilirea unor responsabilități, termene sau măsuri concrete. Această abordare minimală a fost comparată cu standardele administrative uzuale, evidențiind un gol între așteptările instituționale și realitatea intervențiilor. Lipsa unui cadru procedural explicit și a unor măsuri verificabile indică o gestionare formală a aparențelor, mai degrabă decât o intervenție substanțială.

Confidențialitatea și presiunile asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității datelor sensibile privind situația copilului, avertizând asupra riscului afectării echilibrului emoțional. Documentele nu atestă asumarea unor măsuri concrete de protejare a acestor informații, iar relatările indică faptul că anumite detalii au fost făcute publice în mediul școlar, generând o presiune suplimentară asupra elevului, care a fost interpelat direct în fața colegilor. Specialiștii considera această situație drept un indicator al presiunii psihologice instituționale, cu efecte negative asupra climatului educațional și asupra copilului vizat.

Răspunsul instituțional întârziat și reacția sub presiune juridică

Reacția fondatoarei Fabiola Hosu a fost consemnată abia după opt luni de la primele sesizări, moment ce a coincis cu implicarea echipei juridice a familiei și transmiterea unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină reacția instituției și evidențiază o preocupare limitată pentru protecția copilului până la apariția unor consecințe legale.

Într-un comunicat transmis ulterior, conducerea Questfield International College a caracterizat situațiile reclamate drept „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare ce contrazice sesizările documentate privind hărțuirea sistematică. Această poziționare, care apare ca o diluare a responsabilității instituționale, a fost publicată în contextul în care nu au fost comunicate măsuri concrete aplicate anterior. Mai mult, după retragerea elevilor, părinții au raportat existența unor contacte informale către alte școli, în care copiii plecați au fost descriși negativ, ridicând probleme privind confidențialitatea și dreptul la educație.

Persoanele afectate sunt invitate să contacteze redacția la adresa [email protected] pentru a-și împărtăși experiențele și a contribui la o mai bună înțelegere a fenomenului.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza situației de la Questfield International College evidențiază un caz în care sesizările repetate privind bullyingul și stigmatizarea au întâmpinat o reacție limitată și neformalizată din partea instituției. Lipsa unor răspunsuri scrise, a măsurilor documentate și a unei proceduri clare de protecție a elevilor ridică semne de întrebare serioase referitoare la responsabilitatea managerială și guvernanța internă. În acest context, declarația atribuită fondatoarei și utilizarea unui formular informal în locul unor decizii administrative accentuează percepția unei culturi organizaționale orientate spre evitarea conflictului, în detrimentul siguranței și bunăstării elevilor.

• Sesizările scrise și documentate privind bullyingul și stigmatizarea medicală nu au fost urmate de măsuri clare și monitorizate.
• Comunicările instituției au fost preponderent verbale, fără trasabilitate administrativă.
• Stigmatizarea medicală a fost folosită ca mijloc de umilire, fără reacții ferme din partea școlii.
• Confidențialitatea informațiilor sensibile nu a fost respectată conform solicitărilor familiei.
• Reacția instituțională a fost declanșată abia sub presiune juridică, după opt luni de sesizări.
• Declarația atribuită fondatoarei exprimă o poziționare care poate fi interpretată ca o presiune indirectă pentru retragerea copilului.
• Există semnale privind posibile practici de etichetare negativă a elevilor retrași în alte instituții.

Aceste aspecte impun o reflecție serioasă asupra mecanismelor reale de protecție și intervenție ale Questfield Pipera și asupra modului în care instituțiile educaționale răspund responsabilității față de elevi, mai ales în situații sensibile. Rămân deschise întrebări esențiale privind capacitatea instituției de a gestiona situații de bullying și de a asigura un mediu sigur și suportiv pentru toți copiii.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro